Monday 19 April 2010

Un tablou

Sursă foto: thespiritcarrieson.deviantart.com

Lucruri banale pe care le discutam zi de zi, devin importante atunci când le discutăm cu persoane importante din punct de vedere afectiv pentru noi. Lucruri fără sens, detalii cărora nu le acordăm prea multă importanţă sunt, de fapt, ceea ce ne face viaţa mai frumoasă, mai colorată, iar albul şi negrul prind culoare. Atunci când viaţa are culoare simţi că poţi face orice, chiar şi să zbori. Apoi, iar devine alb şi negru, ca un film din trecut, până în momentul când o altă culoare ne completează paleta cu care pictăm lumea. Deseori dăm vina pe viaţă pentru eşecurile noastre, dar oare am făcut tot ceea ce am putut pentru a termina pictura începută? Nu spun că e vina noastră, poate uneori îşi mai bagă şi destinul coada şi ne împiedică să ducem ceva la bun sfârşit, dar nu asta ne face să simţim că trăim cu adevărat? Viaţa nu e roz, e şi albastră, şi violet şi roşie... viaţa e alcătuită din toate culorile curcubeului, dar e de datoria noastră să completăm curcubeul, “să-i dăm viaţă”. Aşa cum filmului alb-negru din epocile trecute i s-a atribuit efectul “sepia”, mai apoi a prins culoare, mai ştearsă, dar a căpătat culoare, iar acum pe lângă culoare are şi nuanţe. Ar trebui să vedem viaţa ca un film care evoluează. Pe măsură ce timpul trece, acumulăm mai multe amintiri, detalii fără importanţă, iar acestea se transformă în culori, apoi în nuanţe. Viaţa e un tablou care necesită timp pentru a deveni o capodoperă.

7 comments:

  1. imi place ideea de viata ca un tablou..super ;)

    ReplyDelete
  2. @kid4ever: thanks. cel putin mie mi se pare comparatia potrivita. sunt momentele alea cand simti ca totul e negru, si dupa iti zice cineva ceva care te face sa zambesti si lumea mai prinde putina culoare.

    ReplyDelete
  3. Cat de frumos...

    Eu mereu am vazut viata ca un roman - nu experientele placute personajelor dau scrierii complexitate; ci combinatia de fericire cu tristete, dezamagire cu revenire a sperantei. Imaginea de viata-tablou e superba; o metafora foarte reusita.

    Totul in viata e frumos. Si poate daca nu am lua-o mereu in serios, am fi in stare sa apreciem si estetica capitolelor care altfel ne displac. Mai mult joc, mai putina aroganta.

    :)

    ReplyDelete
  4. foarte frumos abordata perspectiva ta despre viata :D

    ReplyDelete
  5. Bună Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhispercom sau un email radiowhispercom@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
    Mulţumesc,Cu stimă Vlad!

    ReplyDelete