Egocentrism, fitze şi altele

Egoism, mândrie, orgoliu, încăpăţânare…toate se armonizează perfect constituindu-ţi personalitatea. Ce? Încerci cumva să mă acuzi? De ce anume? Te porţi ca un copil care nu a obţinut jucăria dorită pentru că nu a fost suficient de cuminte. M-am săturat de tine, mă enervezi; de fapt, mă corectez, mă enervai, pentru că acum nu mai sunt nevoită să-ţi suport egoismul, mândria, încăpăţânarea, iar imediat ce ai observat că nu mai merge, că mi-am dat seama că nu eşti decât un ţânc mucos, dar cu pretenţii mari de la viaţă, a acţionat orgoliul tău stupid, ţi-era frică. Recunoaşte măcar! Acum când ai văzut că şi ceilalţi şi-au dat seama de masca de om matur pe care o porţi şi te-au „abandonat” cauţi subiecte comune, dar nu cumva să fii tu cel care deschide o astfel de discuţie, ci eu. Află ce! Nu mă interesează să discut acest subiect cu un „virgin” în acest domeniu. Aşa că tu şi toate calităţile tale puteţi să vă căraţi de la uşa mea.

Cât e Bucureştiul de mare, nu ştiu cum reuşesc să dau numai de fitzoşi!? Copii care au impresia că sunt „cool” se amăgesc cu această iluzie pe care de altfel numai ei o pot vedea. Într-un fel sau altul, mi-e milă de ei. Dar, pe de altă parte, mă stresează să-i văd făcând pe grozavii, mergând 300 de metri distanţă de trecerea de pietoni doar ca să fie văzuţi de colegi, care îi cred „cool”, să nu menţionez faptul că într-o zi era pe punctul de a da colţul, norocul lui că s-a ferit de maşina care circula evident cu o viteză mai mare decât prevede limita în Bucureşti (nu asta e ceea ce contează oricum). Şi bineînţeles că şi prietenii pe care şi-i alege sunt „cool” ca el, sau mai bine ar fi, să fie mai puţin „cool”, în felul acesta simţindu-se superior lor. Acestor infantili le intră în cap ideea că sunt superstaruri în liceul sau şcoala în care învaţă, dar oare chiar aşa o fi? Peste tot dăm de oameni care te cam vorbesc pe la spate, pretinzând totuşi că-ţi sunt prieteni; v-aţi gândit voi „copii cool” că aşa se întâmplă în cazul vostru sau nu. Câţi n-or fi ca mine criticându-vă comportamentul teribilist? Diferenţa e faptul că eu nu v-aş putea fi prietenă. Ce mai pierdere! Aşa că uitaţi-vă de două, chiar patru ori în oglindă înainte de a pleca pe stradă. Aş mai putea spune multe în ceea ce priveşte acest subiect, incluzându-i şi pe aşa-zişii „emo people”. No offense, guys!