Iubire, vise, amintiri, povesti, cărţi, filme, muzică, lacrimi, zâmbete…
Câteva din lucrurile şi sentimentele ce ne alcătuiesc existenţa. Fără toate acestea, din ce ar fi compusă viaţa noastră, ce ne-ar reprezenta, ce ne-ar defini ca indivizi? Atâtea probleme existenţiale, dar banale în acelaşi timp. Care ne sunt limitele? Aceasta vreau, de fapt să aflu – până unde pot merge făcând faţă şi fiind în topul celor mai buni? Atâtea întrebări ce mă consumă, întrebări fără răspuns sau fără sens chiar.
Suntem cumva nişte „păpuşi automate” precum descrie Minulescu oamenii în „Acuarelă”? Ei bine, n-avem de unde afla, dar dacă privim atent în jurul nostru şi la ceea ce facem totul pare inedit, dar monoton. Mă contrazic. Pentru a ne putea caracteriza depindem de acele lucruri, sentimente şi aspecte menţionate mai devreme. Ironic.
:-?
ReplyDeletePai... if you ask me... Fara toate astea nu ar exista mare lucru care sa ne defineasca. Adica, desigur ca pana la urma noi alegem sa ne placa (sau displaca) toate "fleacurile" enumerate, dar intr-o societate in care alegerile ar fi altele nu le-am simti ASTORA lipsa. Ma rog, nu stiu daca se intelege foarte bine ceea ce incerc sa zic.
Oricum. Dupa mine, fiecare individ este capabil de ORICE. Adica nu avem anumite caracteristici hotarate din nastere. Si numai intamplarile prin care trecem sau ceea ce ne baga altii pe gat ne limiteaza la o anumita tipologie. Sau, cu alte cuvinte, daca eu as fi avut EXACT viata ta, mai mult ca sigur ca in momentul respectiv as fi facut EXACT ceea ce faci tu si as fi gandit EXACT ceea ce gandesti tu. Individualitatea este asadar doar o iluzie, ca pana la urma suntem tot produsul aceleiasi societati.
Si sentimentalismele mi se par tot socially-taught. De-aia ma feresc atat de ele :P. Se intampla atat de rar sa SIMTI NEVOIA sa te manifesti, si totusi toti se asteapta sa vada sentimentalisme in permanenta.
Si cat despre libertate... depinde ce intelegi tu prin asta. Poti fi "libera sa fi cea mai buna la ceva" in limitele tale fizice sau mintale - si legat direct de limitele altora. Daca unuia ii e mai usor sa invete o jumatate de roman pe dinafara nu cred ca e posibil sa-l intreci (si nici nu cred ca VREI sa-l intreci, k that must be one sad individual :P). Dar LIBERTATE in adevaratul sens al cuvantului nu cred ca exista decat daca esti capabil sa renunti la tot ce stii (sau crezi ca stii) si sa reusesti sa vezi lumea din jurul tau cu alti ochi. Deci sa fi complet eliberat de prejudecati si tabuuri... In momentul ala nu cred ca te mai intereseaza prea tare sa-l intreci pe Gigel. Si de fapt si atunci ai fi limitat fizic - doar n-o sa-ti poti lua zborul ca o pasare. Cred. Banuiesc.
Sau macar asa gandesc eu in momentul de fata. Cand privesti asa, iti dai seama ca viata nu e deloc atat de limitata pe cat pare. Doar fiindca un drum nu este prea batatorit nu inseamna ca nu se afla nimic la finalul lui.
Mama, ce "inteleapta" sunt... mai bine ma opresc aici :P
ce-mi place cum scrii :D nu imi faci si mie subiectul 2 l bac l romana? :)) k tzi am zs k nu l am..:P
ReplyDelete@Anonymous: Mersi pentru compliment. A trecut vremea bac-ului pt mine. N-ai idee cum lucreaza materia ta cenusie in conditii de stres. Mult succes!
ReplyDelete